Hello



Ador jurnalele. Poate pentru ca nu prea reusesc sa comunic cu oamenii din jurul meu. Caut de cand ma stiu, de 30 de ani caut si nu gasesc un suflet si un creier asemeni mie, in care sa picur cuvinte. De parca toti oamenii pe care ii caut eu ar fi murit, iar sufletul lor se odihneste intre doua coperti, in linistea bibliotecii. Mi-am adunat cartile cu mare grija, vreo 3000, pe cand eram studenta la Litere, de la un anticariat din Targu-Mures. Imi place sa le tin ordonate pe genuri, pe natii si pe autori, in ordine alfabetica. Desi, ce prostie, in cultura nu ar trebui sa existe granite. Mi-am facut un raft cu cartile care m-au marcat (C. Lewis – „Alice in Tara Minunilor”, Dostoievski -„Crima si pedeapsa”, Jeni Acterian – „Jurnalul unei fiinte greu de multumit”, Kurt Vonnegut -„Abatorul 5”, Fowles – „Iubita locotenentului francez”, Cartarescu – „Nostalgia”, Sartre – „ZIdul”… ), dar raftul la care umblu cel mai des este cel cu jurnale, eseuri si romane epistolare. Ce mi-ar mai fi placut sa fiu o Julieta de hartie, sa traiesc o dragoste epistolara! Dar nu-i nimic, intr-o zi am sa ma descalt si eu si am sa pasesc timid pe raftul acesta. Si cineva ma va auzi, chiar daca nu voi mai fi aici ca sa ma bucur. Ma va auzi si va stii ca am existat. Iata un gand care imi face viata suportabila.

Anunțuri