Poem neruşinat


Cuvântul ce-l aştept de mi l-ai spune,
ţi-aş alerga la piept fără să preget…
Aş trece-înot Oceanul Nord-Atlantic
doar să îţi mângâi buzele c-un deget…

Buze ce-mi muşcă visele de sfârcuri!
Buze de drac! Buze de Făt Frumos…
O, bietu-mi deget beat de frumuseţe
cum ar aluneca pierdut în jos!…

Ar trece toropit peste bărbie…
ar săruta despicătura sfântă…
Şi iar ar coborî în chinu-i dulce
spre pieptul gol ce sângele-mi frământă…

Ce junglă ai găsit, deget obraznic!
Cu sfârcuri dulci… şi peri înmiresmaţi…
Din toate-ar vrea flămând să se-nfrupte
şi şi-ar chema şi ceilalţi patru fraţi!

Apoi mi-ar luneca mâna pe pântec…
şi ar roşi cumplit (că e fecioară!)…
Ce bine că s-a terminat poemul
cât mâna mea coboară… şi coboară…                      (scrisă în 2010)

Crista Bilciu: You give me butterflies, acuarele şi pasteluri pe hârtie, 2010

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s