POEMUL CU CAPUL SPART


Poemului meu i s-a spart capul şi, 
după ce a tuşit câţiva ani de zile, s-a infectat cu virusul secolului literar. 
Ştiu că rana e pomo pentru că a fost făcută cu o unealtă pomo, 
căci poemului meu i s-a spart capul cu „Postmodernismul românesc” de Cărtărescu – vol. 2. 
De atunci am început să miros şosetele strămoşilor cot la cot cu Manolescu 
si-aud în somn volumul negândit 
pe nenascutele poeme cum le latră. 

Alea, de frică, să facă pe ele, proastele – 
mi se caţără în poală şi fată, ca pisicile gravide, 
zece-doişpe metafore o dată. 
Tot de atunci, menţionez că, în toate visele, mă urmăreşte un oarecare Ianuş, 
îmi da beep-uri şi îmi şopteşte versuri sămănătoriste obscene 
Mă acuză că as fi fracturistă, că-l plagiez şi că am spart singură capul poemului meu 
cu o cheie franceză 
numa’ ca să ajung şi eu poetesă cu-ngropăciune la Belu. 

II 

Poemul meu aleargă pe traseu. 
În urma lui, un cârd de critici literar-libidinoşi care vor să i-o tragă, 
ademenindu-l cu premii literare 
ca să-i toarne bastarzi de cuvinte de lemn. 

Poemul meu are sâni atât de turgescenţi, 
încât poate ţine între ei lujerul subţire al unei metafore abia îmbobocite. 
Şi mai are poemul meu nişte picioare metrice ale naibii de sexy, 
iar la încrengătura lor sensul/sexul inefabil bătând din aripi ca un fluture de noapte cu cap de mort. 

Criticii literari nu ştiu să facă dragoste 
Dar să lăsăm poemul să vorbească despre asta: 

Ştiţi, eu îi urăsc de mică! 
Eram tânără şi nu cunoşteam îmbrăţişarea bărbaţilor de hârtie, 
nici fardurile canonului, 
iar limba de mătase a ciorapului esteticii nu-mi linsese pulpa piciorului metric, 
Dar de pe atunci uram critica, matroana asta grasă, cu bube, 
care scotea din grăsimile-i fetide cohorte jilave de cronicari logomaniaci

Criticii literari sunt de două feluri: 
Critici-de-podea şi Critici-de-mansardă. 
Criticii-de-podea sunt cei care au apărut ca puricii 
din praful de pe culoarele bibliotecilor. 
Ei s-au născut pe podea, se târăsc pe podea, 
iar pixul lor e matura cu care deretică pedant cocoloaşele de silabe 
ale Născătorilor-de-Cuvânt. 
Când un Critic-de-podea vrea să zboare, din scândurile podelei îşi croieşte aripi 
si cade precum calfele lui Manole, 
fără să facă fântână si fără să facă gaură în ţesătura poemului. 
Mai sus de Criticii-de-podea, locuiesc Criticii-de-mansardă, 
care au, în mod evident, mai mult şarm 
(seamănă puţin cu Născătorii-de-Cuvânt). 
În mansarda lor, ei sunt mult mai aproape de cer, 
de unde privesc cu calm Constelaţia Născătorilor, 
încercând să citească trecutul, prezentul şi viitorul lumii literare. 
Dar 
Criticii literari nu stiu să facă dragoste 
cu cuvintele. 
Ei ştiu să facă numai sex. 
Şi ce sex ştiu să facă criticii literari? 
Mansardiştii se disting prin sex lucid si sălbatic. 
Ei sunt bine dotaţi, perverşi în jocul cu limba, 
îşi înnoadă corpul critic în poziţii kama sutra 
şi ştiu să-şi controleze ritmul, textul, convinşi că mărimea şi tehnica sunt cele mai importante. 
Podelarzii sunt slujbaşii mărunţi care se consolează cu ideea că mărimea nu contează. 
Ei sunt în genere onanişti şi 
se încăpătânează să violeze cuvintele de sens, precum căţelandrii în călduri, 
să-mi facă cearcăne în jurul metaforelor 
şi nu ating (nici cu deştele) orgasmul literar. 

Dar şi unii, şi altii, vor să stea deasupra. Să mă supună, 
să mă lege de pat, să-mi smulgă furoul de înţelesuri, 
să mă ciupească vulgar de sfârcul cuvintelor, crezând, ca vechii anatomişti, 
că în felul acesta îmi pot răstigni pe salteaua paginii lor scânteia interioară. 

Eu nu vreau decât să fiu lăsată în pace! 
Vreau numai (ca orice femeie, na!) să fiu iubită, 
curtată, cu priviri şi atingeri care să gliseze 
tandru pe placenta-mi de fascinatie mistică, mângâindu-mă, 
(fără să ţină cu tot dinadinsul să îmi desfacă picioarele). 
Iată de ce le râd în nas acestor iubitori-de-silabe, când îi vad cum jinduiesc 
la frunza mea de viţă, 
cum îşi agită pixurile frezate, parfumate, motorizate, computerizate. 
Ah, ce m-ar mai forfeca 
Ah, ce m-ar mai murseca 
Dar eu nu cred în Gadamer, 
Eu nu mă-nchin lui Gadamer. 

III 

Poemul meu aleargă pe traseu. 
În loje, colonii de eve şleampete croşetează la coada poemului lor domestic şi îmi strigă „curvă!” 
(picioarele lor frumos dăltuite se desfac cu telecomanda), 
Filologi pedanţi, cu zâmbete aseptice, mă acuză superior de blasfemie, anarhie, isterie, 
târându-şi ostentativ dupa ei consoarta (stil rococo, cu tăblia din lemn de nuc si cearşafuri asortate). 
Pântecele meu nu este o institutie! 
Pixul meu e penisul meu. 
(Să traduc şi pentru UE: „My ball point pen is my penis! I’ve said it!) 

Ups. 
Şi, în definitiv, de ce ar fi tocmai penisul meu? Ah, o chestiune de convenţie 
axis mundi, na, element viril, ideea e că 
Pixul meu e mai mult decât penisul meu. 
Mulţi bărbati au creierul în sex. 
Eu sunt Lilith si am sexul în creier (=intelect+afecte+etc), 
ceea ce înseamnă că: 

Eu cu cuvintele fac dragoste tandru 
Le ling metaforele şi le privesc în ochi atunci când le penetrez sensul, 
iar ele torc de plăcere pentru că-mi citesc în priviri dragoste de cuvânt 
Şi nu dorinţa sexuală/textuală 
S-ar putea spune că sunt uşuratică, 
dar în fiecare cuvânt eu caut tăcerea, 
Căci cuvintele au fiecare câte o tăcere ascunsă, 
aşa cum orice fiinţă ascunde un sâmbure de suflet în foiţa de carne a trupului. 

IV. 
Iată cum poemul meu se apropie de finiş. 
Are un ritm vioi, robust; un lirism elegant, viguros. 
În tribune vede elita criticii mustăcind, ovaţionând, căscând, cistelecând 
În depărtare îl aşteaptă posteritatea şi manualul alternativ 

Dar, ah! Iată că rana din fruntea poemului se dovedeşte a fi 
o gaură neagră care aspiră poemul 
Poemul cade în el însuşi ca o supernovă – 
Tăcere penibilă – ce(n)zură! 
Pe caldarâm mai zac acum doar silicoanele câtorva tropi 
şi silueta gonflabilă a veleitarismului. 
Criticii se îndepartează râzând, bombănind, fonfăind 
Unul îmi aplică prieteneşte o ştampilă pe frunte, 
altul îmi oferă un prezervativ 

Eu mă despoi de haine ca Salomeea 
Eu zbor călare pe pixul meu şi NU mă cred postmodernă 
Şi mă doare-n pix 
Şi mă doare-n pix.

Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s